Newsletter
Amalgamul dentar este un material utilizat pentru refacerea distructiilor coronare rezultate in urma procesului de carie. El se foloseste in special la dintii aflati in zonele in care fortele dezvoltate in timpul masticatiei ating valori mari (molari = “masele”).
Rezistenta foarte mare
Desi este un material inestetic (culoare metalica), este folosit si astazi deoarece continua sa fie materialul cu rezistenta cea mai mare la solicitarile din timpul actului masticator. Aceasta calitate, rezistenta mecanica, confera obturatiilor (“plombelor”) durabilitate in timp. Materialele de obturatie mai noi (materialele estetice) nu au aceeasi rezistenta mecanica. Din acest motiv ele se deterioreaza mai repede si necesita inlocuiri repetate.
Istoria amalgamului dentar
Amalgamul dentar a fost folosit prima data in America, cu mai bine de 150 de ani in urma. Sigur ca in aceasta lunga perioada de utilizare, amalgamul a suferit nenumarate imbunatatiri care i-au conferit calitate si siguranta in utilizare. Exista mai multe tipuri de amalgame dentare in functie de elementele metalice din compozitie. Cel mai folosit este amalgamul de argint.
Compozitie
In esenta amalgamul dentar (“amalgam”) este un aliaj al mercurului cu unul sau mai multe metale. El rezulta din amestecul mercurului lichid cu particule metalice (argint, staniu, cupru etc. in proportii bine stabilite, argintul si staniul fiind in cantitate mai mare), conform unor Standarde. Pentru reducerea la maximum a riscului de raspandire a mercurului in timpul manevrelor de pregatire si de inserare a amalgamului in cavitate sunt prevazute o serie de masuri.
La ora actuala, cele doua componente (mercurul si pulberea metalica) sunt livrate in capsule. Deoarece cele doua componente sunt predozate, cantitatea de mercur din amalgam va fi cea strict necesara. Prepararea se face mecanic, reducand riscul de raspandire a vaporilor de mercur.
Materialul obtinut, de consistenta moale, se introduce in cavitatea rezultata dupa indepartarea cariei. Dupa o perioada de aproximativ doua ore, amalgamul face priza (“se intareste”).
Amalgamul dentar - singura sursa de mercur?
In pofida utilizarii indelungate, periodic apar discutii privind biocompatibilitatea amalgamului. In cazuri foarte rare se citeaza reactii alergice la mercurul din obturatiile cu amalgam, care dispar in cateva zile sau, in cel mai rau caz, dispar prin indepartarea obturatiei. Asemenea reactii pot sa apara insa si in cazul utilizarii altor materiale.
Se pune intrebarea fireasca daca amalgamul dentar este singura sursa de mercur, cu efect posibil toxic asupra organismului. Exista mai multe surse de expunere la mercur: alimentatie, apa, aer, expuneri profesionale. OMS estimeaza ca prin folosirea in alimentatie a produselor marine o data pe saptamana, creste nivelul de mercur din urina de doua pana la opt ori mai mult decat nivelul de expunere din amalgam. Cantitatea de vapori de mercur eliberati din amalgam este mai mica decat cea primita prin consumul de peste obisnuit. Se apreciaza ca un pacient care are noua obturatii cu amalgam inhaleaza zilnic numai 1% din cantitatea permisa a fi inhalata in conditiile activitatii in medii profesionale.
Nivelurile de mercur din sange si urina sunt influentate si de alti factori si adesea nu pot fi legate direct de utilizarea amalgamului. In general se considera ca mercurul din amalgam are numai o mica contributie la incarcatura totala a organismului cu mercur. (Craig's - Restorative Dental Materials, Twelfth Edition, Mosby Elsevier, 2006)
Foruri stiintifice importante (FDI, American Dental Association Council on Scientific Affairs, Council on Dental Materials and Devices, American Association of Paediatric Dentistry etc.) recomanda utilizarea in continuare a amalgamului, conform indicatiilor clinice, considerand ca este un material “sigur” (“safe”), cu rezultate bune in timp.
Autor: Prof.univ.dr. Rodica Luca, Facultatea de Stomatologie din Bucuresti, Universitatea din Bucuresti
