Aventura ce urmeaza este povestita de Valentina Roman.
Cu totii ne nastem cu frica de necunoscut. Ca si tine, m-am nascut si eu cu frica de dentist si tremuram de spaima doar cand auzeam de el.
Ca orice parinti grijulii, ai mei imi impuneau control regulat, pentru a nu avea probleme mai apoi. Mergeam de mana cu mama si ma asezam pe scaunul din sala de asteptare: auzeam sunetele scoase de cei de dupa usa si imaginatia mea incepea imediat sa zburde. Imi cream fara sa vreau in minte reprezentari ale unor acte de tortura, iar cand dadeam ochii cu doctorul stomatolog eram deja panicata la toate cele auzite.
Ani la randul, am continuat asa…cu frica, astfel incat primii dinti de lapte mi i-am scos singura, in baie, fara niciun ajutor. Am avut noroc ca au crescut in loc unii drepti si sanatosi.
Cred ca aveam 10-11 anisori cand mama mi-a facut programare la dentist si nu a mai putut veni cu mine, desi imi promisese. Eram de-a dreptul infricosata la gandul ca voi merge singura si as fi dat orice sa am numarul de telefon pentru a anula consultatia, fie chiar si in ultima clipa. Stiu, cu totii va ganditi: “mare chestie…nu te duceai si gata”. Sunt de acord cu voi, dar eu totusi m-am dus.
Cu palmele transpirate si fluturasi in stomac m-am asezat cuminte pe fotoliul din rafie (da…si acum imi aduc aminte perfect totul, pana la ultimul detaliu). Si am asteptat. Dincolo de usa se vedeau, prin geam, siluete albe misunand de zor pe langa scaun. Bazaitul aparatului, pasii asistentei, gemetele pacientului ce parea mult mai in varsta decat mine…toate imi dadeau frisoane. As fi vrut sa rup usa si sa fug…sa fug departe de acel loc ingrozitor. Si totusi, ceva m-a retinut. S-a produs declick-ul. Mototolind si rasmototolind de o mie de ori pliantul cabinetului stomatologic mi-am zis: “Sunt mai puternica de atat!”
Si deodata, ambitia si-a spus cuvantul. “Sunt mai puternica de atat!” am inceput sa repet intruna in gand. “Sunt mai puternica decat omul acela mare de pe scaun! Ce mare lucru? In cateva minute plec de aici! Cat poate sa dureze?”
Cu “Sunt mai puternica de-atat!” am razbit in acea zi si nu am simtit nimic. Ani la randul am plecat spre dentist cu aceeasi atitudine, repetandu-mi in minte ca sunt foarte multe lucruri mult mai grave care mi s-ar putea intampla. Si asa este.
Am avut ghinion de doctori care m-au chemat la ei de 6-7 ori pentru aceeasi lucrare si in continuare ma duc zambitoare la dentist. De ce? Pentru ca: “Sunt mai puternica de atat!”