Newsletter
Cand vine vorba de respiratia urat mirositoare (halitoza), suntem tentati sa dam vina pe alimentele pe care le consumam si nu pe o ingrijire necorespunzatoare a danturii, desi de cele mai multe ori, o igiena orala precara este responsabila pentru aceasta problema. Totusi, halitoza este un simptom des intalnit al mai multor afectiuni, nefiind indisolubil legata nici de igiena orala. Insa pentru a determina cauzele halitozei, controlul stomatologic este obligatoriu, asa ca inainte de a incepe sa va faceti rezerve de guma de mestecat, consultati dentistul pentru a afla care este cel mai potrivit tratament pentru a avea o respiratie proaspata.
Primul pas in lupta impotriva halitozei il reprezinta bineinteles respectarea regulilor de igiena orala: periajul dentar si al limbii efectuat de 2 ori pe zi si folosirea atei dentare pentru a curata spatiile dintre dinti. Daca aceste reguli nu sunt respectate, bacteriile ce cauzeaza respiratia urat mirositoare se acumuleaza in cavitatea orala.
Halitoza poate indica si o boala parodontala, in cazul in care este de natura cronica. In urma formarii placii bacteriene in cavitatea orala, tesuturile pulpare se infecteaza, ceea ce duce la aparitia bolilor parodontale.
De asemenea, respiratia urat mirositoare este si unul din simptomele unor probleme medicale precum infectii ale tractului respirator, sinuzita cronica, scurgeri post nazale, diabet, tulburari gastrointestinale si afectiuni ale ficatului sau rinichilor.
Alti factori declansatori ai halitozei includ plombele sau coroanele dentare fisurate, care creeaza un mediu propice supravietuirii bacteriilor, ceea ce duce la aparitia cariilor in locul in care se afla aceste fisuri. Pentru a detecta astfel de probleme, este necesara o examinare stomatologica vizuala, iar in cazul in care fisurile nu pot fi detectate astfel, se apeleaza la radiografiile dentare.
Xerostomia (senzatia de gura uscata) se afla si ea pe lista cauzelor halitozei, dat fiind ca saliva reprezinta o "apa de gura naturala" ce ajuta la eliminarea bacteriilor acumulate in cavitatea orala, ceea ce inseamna ca scaderea productiei de saliva da nastere la o respiratie cu miros neplacut.
Consumul de produse din tutun reprezinta o alta cauza a halitozei. In cazul in care alimentele sau produsele din tutun sunt responsabile pentru respiratia urat mirositoare, singura solutie este reducerea consumului de sau renuntarea completa la aceste produse si alimente. Insa daca problema persista, se agraveaza sau devine de natura cronica, este necesara o vizita la medicul stomatolog pentru identificarea cauzei si stabilirea unui plan de tratament.
Totodata, pentru a preveni aparitia halitozei, cea mai buna metoda o reprezinta controalele regulate la medicul dentist, in cadrul carora medicul poate detecta semne incipiente ale unor afectiuni dentare. Daca ati observat ca aveti o respiratie modificata, intocmiti o lista a tuturor medicamentelor pe care le luati si aratati-i-o medicului dentist, deoarece si unele tratamente medicamentoase pot produce respiratia urat mirositoare.
Cum stiti daca suferiti de halitoza?
Avand in vedere ca legatura dintre cavitatea orala si nas se face printr-o deschizatura aflata in palatul moale (partea posterioara a cavitatii bucale, care o separa de nazofaringe), este dificil sa ne dam seama singuri daca avem o respiratie proaspata. Mai mult, fiindca deseori ne este rusine sa intrebam persoanele apropiate daca respiratia noastra are un miros neplacut, la fel cum si acestora le este rusine sa ne atentioneze in legatura cu aceasta problema, exista o foarte mare posibilitate sa suferim de halitoza fara sa o stim.
O metoda la care puteti apela (fara a fi confruntati cu rusinea de a va intreba apropiatii daca aveti o respiratie urat mirositoare) pentru a va testa respiratia consta in folosirea unei linguri pentru a razui partea posterioara a limbii. Mirosul pe care il degaja materia de culoare alba adunata pe conturul lingurii este cel pe care il percep si cei din jur.
In ceea ce priveste metodele de testare folosite in cabinetele stomatologice, acestea sunt:
1. Testarea organoleptica: nu este altceva decat folosirea simtului mirosului pentru a determina daca o persoana sufera sau nu de halitoza.
2. Cromatografia gazoasa: masurarea gazelor din aerul respirat pe gura
3. Testarea cu ajutorul halimetrului: masurarea cantitatii de hidrogen sulfurat din respiratie
4. Testul BANA: identificarea bacteriilor (responsabile pentru aparitia bolilor parodontale) din saliva care produc o enzima ce poate degrada compusul chimic benzoil-DL-arginin-naftilamida (prescurtat BANA). In momentul in care o proba de saliva ce contine aceste bacterii intra in contact cu banda de test, se produce hidrolizarea compusului mentionat, ceea ce atrage dupa sine schimbarea culorii mediului de testare in albastru.
5. Chemiluminiscenta: masurarea cantitatii de compusi de sulf din saliva. Atunci cand o proba de saliva intra in contact cu mercurul de pe banda de test, se produce efectul de fluorescenta.
