Aventura ce urmeaza este povestita de David Pripas.
De mic copil am fost invatat ca spalatul pe dinti este foarte important si face o diferenta uriasa cand vine vorba de sanatate. Si de fete. Am bagat bine la cap si iata-ma la 22 de ani, fara nicio plomba ori durere de masea si cu o respiratie de-un odor decent.
Cum fiecare activitate de rutina are obiceiul de a deveni deranjant de monotona, iar diminetile din pacate nu incep de la ora 12:00, cand suntem mai treji un pic, spalatul pe dinti poate fi o activitate facuta din inertie si lipsita de orice vlaga.
Poate fi asa, sau poate fi un exercitiu de inviorare grozav. Mie, de exemplu, imi place sa ascult compozitii consacrate pentru energia lor, cum ar fi uvertura Die Fledermaus a lui J. Strauss, iar in timp ce ma spal sa dau cu periuta prin aer intr-o miscare haotica ce dupa mine seamana a dirijat. Nu numai ca ma simt grozav de vioi cand fac asta, dar acord si mai multa atentie dintilor, prelungind durata ritualului pana la finalul melodiei.
Nu fac asta in fiecare dimineata, dar scriind aceste randuri si amintindu-mi de senzatie, parca as vrea sa devina obisnuinta.