Newsletter
Copiii (desi cu siguranta si multi dintre adulti) se tem de o vizita la dentist si mai ales de diferitele proceduri pe care medicii stomatologi trebuie sa le efectueze pentru a preveni sau trata afectiunile dentare.
Pentru a elimina (partial sau total) disconfortul resimtit de copii pe durata consultatiei, medicii stomatologi aleg sa utilizeze metode de sedare pentru a facilita relaxarea acestora.
Una dintre tehnicile cel mai des folosite este cea a sedarii constiente, care ii permite copilului sa se relaxeze si sa se simta mai confortabil, dar care asigura in acelasi timp ca pacientul va ramane constient si astfel capabil sa raspunda la stimuli.
In general, dentistii apeleaza la sedarea constienta atunci cand pacientii necesita ingrijiri speciale sau care se intind pe o durata mai mare decat cea a unei consultatii de rutina.
Sedarea constienta se poate efectua in varii moduri, printre care:
-inhalarea unui gaz
-inghitirea unor medicamente (in forma de pastile sau sirop)
-injectii
-administrare intravenoasa
Primul tip de sedare constienta, care se bazeaza pe inhalarea unui gaz, presupune folosirea protoxidului de azot (cunoscut si sub denumirea comuna de gaz ilariant) si reprezinta varianta la care se apeleaza atunci cand copilul este doar usor nelinistit si tensionat. Gazul ilariant se administreaza prin intermediul unei masti de dimensiuni mici care se asaza pe fata pacientului astfel incat sa ii acopere nasul, pe durata procedurii copilul fiind rugat sa respire pe nas si nu pe gura, pentru a inhala protoxidul de azot. Efectele gazului ilariant sunt usoare, substanta fiind eliminata rapid din corp. Dupa sedare, copilul ramane constient si poate interactiona cu dentistul, iar efectele ei dispar la un timp scurt dupa ce este oprita.
Dupa tratament, dentistul ii administreaza copilului oxigen pentru a se asigura ca gazul este eliminat in totalitate din corp.
Totusi, sedarea cu gaz ilariant poate sa nu fie potrivita pentru copilul tau. Uneori, copiii mici refuza sa poarte masca de administrare sau pot resimti greata in urma sedarii.
Astfel, medicii stomatologi recomanda ca inaintea unei vizite la dentist care presupune sedarea constienta cu gaz ilariant, copiii sa manance doar o masa usoara (cu cateva ore inainte de vizita la medic), iar in rest sa consume doar lichide.
De asemenea, dentistii avertizeaza ca daca pacientii au nasul infundat sau intampina greutati in a respira pe nas, eficienta sedarii va scadea.
Sedarea orala, cel de-al doilea tip de sedare constienta, presupune administarea de medicamente pe cale orala, in alegerea acestei metode luandu-se in calcul cat de tensionat este copilul, capacitatea lui de a coopera cu dentistul si tratamentul pe care acesta il are de efectuat.
In cazul sedarii orale, pacientul devine letargic, putand sa raspunda totusi la anumiti stimuli si la comenzi simple. Efectele negative ale acestei metode includ greata si varsaturile. Inainte de o vizita la dentist in care copilul trebuie sa fie sedat pe cale orala, medicul informeaza parintii cu privire la restrictiile alimentare (daca exista) din ziua premergatoare vizitei.
Anumite tratamente administrate de dentisti necesita totusi ca pacientul sa se afle sub anestezie generala. De obicei, anestezia generala este recomandata daca pacientul nu se poate relaxa sau calma suficient astfel incat tratamentul sa fie efectuat corespunzator si nu raspunde pozitiv sedarii constiente sau daca in cazul lui, este necesara chirurgia orala.
Indiferent de ce tip de sedare se dovedeste a fi potrivit pacientilor, medicul dentist trebuie intotdeauna sa discute in prealabil cu parintii copilului, explicandu-le atat beneficiile cat si posibilele riscuri ale procedurii de sedare si de asemenea sa le ofere indicatii cu privire la ce trebuie acestia sa faca in zilele dinainte si dupa administrarea sedarii pentru a se asigura ca pacientul nu va resimti niciun efect negativ.
Parerea specialistului:
"Inhalarea unui gaz sau inghitirea unor medicamente (in forma de pastile sau sirop) nu este recomandata tuturor pacientilor iar beneficiile pot aparea cel mai sigur in cazurile in care sunt tratati copii cu intelectul slab dezvoltat sau cu afectiuni psihice.
Trebuie pus accentul pe faptul ca singura anestezie cu un prognostic mai cert este cea prin infiltratie (injectie) si este cea mai indicata. Sunt anestezice speciale pentru copii, cu o concentratie scazuta in substante active cu potential alergenic si care sunt suficiente pentru orice interventie in sfera buco-maxilo-faciala la copii.
Pe langa acest lucru, anestezia prin inhalare de gaze necesita munca in echipa (dentist si anestezist) ce face intreg procesul mai laborios si mult mai costisitor.
Administrarea intravenoasa este echivalenta ca si trauma pentru cel mic cu anestezia prin infiltratie la nivelul dintelui: aceeasi intepatura peste care cei mici pot trece cu greu in timp. Nimic de castigat folosind acesta tehnica.
Concluzia este urmatoarea: nu trebuie incurajate aceste tehnici suplimentare de anestezie in detrimentul celei clasice. Educatia si legatura parinte-copil-medic este cea mai importanta pentru ca cel mic sa accepte cat mai bine tratamentul si manoperele stomatologice.
Controlul stomatologic repetat inca de la varsta de 1 an, alimentatia sanatoasa si o igiena bucala adecvata sunt definitorii in preintampinarea problemelor dentare ale caror rezolvare implica de cele mai multe ori anestezia." Dr. Tudor Razvan Pelea, Well Dental
